† Arhimandrit Mitrofor Vicar Dr. Vasile Vasilachi
29 Ianuarie 1909 - 6 Ianuarie 2003
In
aceste trei iubiri de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, se cuprinde tot idealul
sublim de viata al omenirii intregi si al fiecarui om in parte. Ele constituie
un triptic de viata, o Treime Sfanta a mantuirii noastre pe pamant si din
ceruri. Cu acest crez intreit de viata vei dobandi fericirea nu numai pe
cea terestra, dar si pe aceea care urmeaza dupa ce plecam din aceasta viata.
Prin iubirea pe care ne-o arata mai intai insusi Dumnezeu, noi venim pe lume
si apoi tot timpul in calatoria acestei vieti “viem si ne miscam prin El” si
suntem ceeace suntem. El e pentru noi “Calea, Adevarul si Viata”.
Si tot El ne da Haruri si putere sa ne calauzim viata departe de pacat si de
toate primejdiile vietii care ne-ar duce la pieire. Iata pentru ce El ne-a spus,
ca cea mai mare porunca pentru noi e: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau
cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata mintea ta”(Matei 22:37).
In cea de-a doua iubire, ceea ce se cere noua ca oameni, e iubirea de Biserica
Domnului nostru Iisus Hristos, care este imparatia lui Dumnezeu pe acest pamant,
dela care noi primim toate darurile cresti, pe care Dumnezeu le-a adus noua oamenilor
pe pamant. Tot tezaurul cel sfant dat la indemana oamenilor, in aceasta viata,
Dumnezeu l-a incredintat Bisericii. In ea se pastreaza Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu,
ca intr-un scrin sfant, aparandu-se de toate adausurile si intinaciunile vrajamsilor
ei. Si tot in biserica avem cele sapte Sfinte Taine, pe treptele carora coboara
catre noi insusi Dumnezeu cu Harurile si Darurile Sale Sfinte. Si Biserica se
ingrijeste prin slujitorii ei ca, aceste Haruri, sa le primim cu toata sfintenia,
ca sa ne sfinteasca si sa ne intareasca pe calea mantuirii.
Iata pentru ce s-a spus, cine are pe Dumnezeu de Tata, are Biserica de Mama.
In ceea ce priveste iubirea de Neam, ea este cea de-a doua porunca pe care ne-a
dat-o insusi Dumnezeu: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.(Matei
22:39).
Aceasta porunca e pentru noi oamenii tot atat de mare ca si cea dintai. Ea se
incepe prin a arata iubirea ta mai intai fata de parintii ce te-au nascut si
crescut ca sa fii ceea ce esti, apoi fata de fratii si surorile tale, de toate
rudeniile si de stramosii tai, adica de Neamul in care te-ai nascut, respectand
cu iubire toate ctitoriile si institutiile sfinte ale celor ce mai inainte de
tine le-au creat pentru binele intregului popor. Si cu smerenie sa ne intrebam
fiecare dintre noi: „Ce avem noi pe care sa nu le fi primit?”
Si daca tot ce avem, noi am primit dela slujitorii Bisericii,
dela profesorii scolilor, dela doctorii care au venit sa
ne videce cand am fost bolnavi, dela conducatorii ce s-au
ingrijit si au ocrotit cultura si civilizatia Neamului nostru,
atuncea se cade si se cuvine sa ne iubim Neamul din care
ne-am nascut si ne-a ajutat sa fim ceeace suntem in viata.
Viata Neamului e viata noastra! Nu cu noi incepe viata si
nici cu noi se sfarseste! De aceea, Sfantul Apostol Pavel
face acest indemn, tuturor crestinilor si omenirii intregi: „Cinsteste
mai intai Casa ta” (I Timotei 5:4), fa ceea ce este
bun in viata, incepand de la Casa ta, de la Neamul tau, in
care sa fie iubirea de Dumnezeu, de Biserica si de Neam.
Prin aceste trei iubiri: de Dumnezeu, de Biserica si de Neam, noi putem fi socotiti,
pe dreptul, fiii Parintelui Ceresc, copiii Bisericii si tineretul si cetatenii
Neamului din care facem parte cu toata fiinta noastra. Atuncea vei putea marturisi
cu psalmistul de demult:
„Eu am pe Domnul totdeauna inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea,
nu ma voi clinti.
Tu mi-ai aratat calea vietii; in prezenta Ta eu sunt plin de bucurie, in dreapta
maniei Tale sunt desfatarile pentru totdeauna”(Psalm 15:8 si 11).
Fr. Dr. Vasile Vasilachi
10 Iunie 1990
New York City
(Prefata la “Intreita iubire de Dumnezeu, Biserica si Neam “ )