La 6 Ianuarie 2003, a trecut la Domnul Parintele Arhimandrit Mitrofor dr. Vasile Vasilachi, vicarul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada si preot paroh la biserica Sfantul Nicolae din New York. Desi in varsta de 93 de ani, Parintele Vasile se afla in acea zi in vizita pastorala, cu prilejul marii sarbatori crestine a Botezului Domnului.

Slujba prohodirii si inmormantarea au avut loc joi, 9 ianuarie, la New York, si au fost oficiate de I.P.S. dr. Nicolae Condrea, titularul Arhiepiscopiei, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi.

Nacut in 1909, în Idrici, com Rosesti, jud. Vaslui, în familie de preot.
Studii la Seminarul din Husi (1921- 1929) si la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1929- 1933), apoi la cea din Chisinau, unde a obtinut doctoratul.
Calugarit la manastirea Neamt (6 sept. 1936), diacon si preot la catedrala mitropolitana din Iasi si director al Cancelariei eparhiale (1936-1940), secretar patriarhal (1940 - 1944), arhimandrit, predicator la catedrala patriarhala, un timp redactor al revistei “Biserica Ortodoxa Româna", staret al manastirii Antim (1944 - 1948), apoi la schitul Pocrov (1949 - 1959). Arestat în 1959 si condamnat la 8 ani închisoare, eliberat în 1964, a fost numit preot în Bobâlna, jud. Cluj (1964 - 1969). în 1969 a plecat în Statele Unite, unde a sIujit în parohiile: Southbridge-Massachusetts (1969- 1977), Detroit-Michigan (1977-1979), Windsor-Ontario în Canada (1979-1984) si la biserica ,,Sf. Nicolae" din New York (1984-2003); vicar al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din America.

Parintele Vasile s-a nascut la 29 ianuarie 1909 in comuna Idrici-Rosiesti, regiunea Falciu (azi in judetul Vaslui). "Regiunea Falciu a dat oameni importanti", spune parintele cu veselie, "acolo s-a nascut Mitropolitul Veniamin Costache. Dar tot pe acele meleaguri au copilarit Dimitrie Cantemir, Kogalniceanu si Cuza. Mai toti au fost oameni mari ai acestei tari, dar au fost exilati, tinuti prin inchisori si au murit apoi in strainatate. Dar osemintele lor au fost apoi aduse in tara lor." Cand spune asta, parintele parca isi pune o dorinta. "Noi, oamenii, rand pe rand venim si plecam din aceste dimensiuni terestre ale timpului si spatiului fizic fara sa stim nici inceputul, nici sfarsitul, nici anul, nici ziua. Ceea ce ni se cere este sa traim cu Dumnezeu, dupa eterna Sa intelepciune." Iar parintele Vasile asa a invatat sa traiasca.

Partas la istoria neamului sau

Primii ani de studii i-a facut la Seminarul din Husi si, moldovean fiind, a urmat Teologia la Bucuresti, unde si-a dat si licenta. Erau timpurile tineretii cand a urmat si cursurile de istorie si literatura ale lui Nicolae Iorga. Repeta mereu "am mare placere sa vorbesc despre istoria neamului meu". Isi da apoi doctoratul la Facultatea de Teologie de la Chisinau, din cadrul Universitatii din Iasi. La 26 de ani se calugareste la Manastirea Neamt, timp in care devine si secretar de redactie al revistei Moldova. In 1939, deci patru ani mai tarziu, este numit secretar al Patriarhiei Bucuresti, slujea deja in Catedrala, acolo de unde pe vremea aceea se transmiteau slujbele la radio. Isi aminteste ca a avut 400 de predici transmise astfel. Razboiul il prinde staret la Manastirea Antim din Bucuresti - unde este numit in 1944. Pana in 1948 a lucrat zi si noapte, "pe vreme de crunt si nedrept razboi, in saracie si tristete", sa refaca manastirea. A inzestrat-o cu biblioteca mare, a zidit cuptor pentru ceramica, a organizat conferinte, a sprijinit promovarea talentelor printre enoriasi. Dadea an de an premii si a infiintat chiar o editura. Dar cel mai mult vorbeste de copiii saraci pe care i-a ajutat si de fetele cuminti pe care le-a inzestrat. "N-am miluit de la manastire, ca nu avea, nici de la Patriarhie, ci din ceea ce mila si binecuvantarea exemplului sau ne-a dat Parintele Antim Ivireanu, ctitorul ei nemuritor."

"Oameni rai, din lumea rea..."

Dupa alegerea Patriarhului Iustinian, la presiunile celor ce detineau puterea politica, Parintele Vasile Vasilachi a fost insa indepartat de la Catedrala si din staretie, pe motiv ca face parte din miscarea duhovniceasca, de fapt cercul religios, "Rugul aprins". Fratelui sau, Arhimandritul Mitrofor Haralambie i se intampla acelasi lucru. Amandoi sunt aruncati mai intai undeva prin tara. Parintele Vasile merge la Manastirea Neamt, apoi la Manastirea Moisei din Maramures, la Horaita si la Secu si, in cele din urma, la Schitul Pocrov. Nu cracneste si il slujeste credincios pe Cel de Sus. Dar incercarile nu se opresc aici. In 1959, amandoi fratii sunt scosi din calugarie si preotie si trimisi cu domiciliu fortat in satul natal. Putin timp dupa aceea sunt inchisi. La Gherla. Cand povesteste, parintele are aceeasi privire senina, ca si cum ar fi iertat demult pe toti cei care l-au oropsit.

"Oameni rai, din lumea rea, mi-au tot inchis cararea", isi aminteste parintele Vasile de poet. In 1964 este amnistiat. Fratele Haralambie murise in inchisoare. Fratele Mihail, la putin timp dupa eliberare. Nu-i mai ramanea decat sa se indrepte catre ceilalti frati. De credinta si preotie. Dar Patriarhul nu-l poate primi, nici Mitropolitul Iustin de la Iasi. In cele din urma, Episcopul Teofil il cheama in Ardeal la parohia din satul Bobalna, unde se duce bucuros. Era prigonit din loc in loc in tara lui, insa altii, aflati la atat de mare departare, il doreau alaturi.

"Nu dam binecuvantarea Arhimandritului Vasilachi"

Episcopia Misionara Ortodoxa din America si Canada s-a infiintat in 1934. Prin anii '60 deja crescuse mult si se consolidase. In 1966, dupa decesul episcopului Andrei Moldoveanu (+14 martie 1963) a fost ales Episcop al acestei episcopii Arhimandritul Victorin Ursache, venit de la Ierusalim, unde timp de un deceniu fusese preot la Mormantul Domnului. Consulatul American i-a facut chemare sa vina in America si pentru ca fusese inainte profesor al Seminarului Teologic de la South Canaan (Pennsylvania). Fiind ales si canonic, era recunoscut de Sinodul Patriarhiei Romane. Arhimandritul Victorin Ursache este hirotonisit Arhiereu, iar langa el sunt pusi alti doi Arhiepiscopi, Epifanie si Aristobul, veniti tot de la Ierusalim. Episcopia Romana din America si Canada era condusa acum, prin voia Domnului, de Episcopul Victorin. Acesta avea nevoie de mai multi preoti si roaga Patriarhia Romana sa-i trimita din tara. Face o lista de solicitari pe care trecuse si numele Parintelui Vasilachi. "Asta se intampla pe vremea comunistilor, in anul 1968", spune parintele care are o memorie extraordinara. Patriarhul Iustinian pune pe lista primita o rezolutie clara: "Aprobam pe toti cei solicitati, nu dam insa binecuvantarea Arhimandritului Vasilachi". Dar cei de peste Ocean se straduie si obtin in cele din urma chemarea. "Cand m-am prezentat la cancelaria Patriarhiei, Episcopul Antim Nica m-a intampinat cu mainile ridicate catre cer, spunandu-mi urmatoarele cuvinte: "Cum se face ca tu, neaprobat, pleci cel dintai dintre cei aprobati?"

Indeplinind lucrarea Domnului in SUA si Canada

"La 8 aprilie 1969 am plecat in America cu binecuvantarea venerabilului meu tata, Protoiereu Gheorghe Vasilachi, care mi-a spus: Du-te, dar acolo sa faci lucrul Domnului, iar mie sa-mi trimiti vesti bune".
Mai intai a lucrat impreuna cu Episcopul Victorin pentru autonomia Episcopiei Misionare Ortodoxe Romane din America si Canada fata de Patriarhia de la Bucuresti. Independenta aceasta au obtinut-o abia in anul 1974. Sfantul Sinod al B.O.R. a aprobat, la 12 decembrie 1974, ridicarea episcopiei la rang de arhiepiscopie. Cu toate drepturile autonome de conducere. Munca aceasta nu l-a indepartat insa de la indatoririle sale duhovnicesti. A fost preot la parohia din St. Michael, din Southbridge, Masschusetts, unde a slujit ani de zile la "o vrednica comunitate de macedoneni care zidisera o biserica frumoasa, careia ii alaturasera un apartament parohial". A tinut conferinte, saptamanal le vorbea la televiziune bolnavilor din spital, a colaborat cu ziarul local si a dat lectii de religie copiilor. Este cel care a infiintat in cadrul parohiei muzeul "Alexandru Machedon" si, pentru toata ravna sa, guvernul statului Massachusetts i-a acordat o diploma de onoare.
In 1973, Arhiepiscopul Victorin il numeste Vicar al Arhiepiscopiei si apoi il transfera la resedinta eparhiala din Detroit, dandu-i insarcinarea sa se ocupe de tipariturile arhiepiscopiei. In vremea aceea parintele Vasile infiinteaza Colectia teologica "The World of life", "Cuvantul vietii", colectie in care apar carti de cultura si spiritualitate ortodoxa romana in ambele limbi pe care le vorbeau romanii din State: limba romana si limba engleza. In aceeasi perioada tine conferinte la radio, aduna romanii laolalta si ii ajuta sa pastreze nestinsa flacara ortodoxiei. Peste tot unde merge, pentru ca de la Detroit pleaca la parohia "Pogorarea Sfantului Duh" din Windson, Ontario, Canada, parintele Vasile face munca de misionar. In Canada face miscare duhovniceasca de studii biblice cu adultii si lectii de religie la scoala cu copii. Preotii ortodocsi de acolo il aleg presedinte...

La 75 de ani ridica biserica Sfantul Nicolae din Queens, New York

Abia in 1984 se reintoarce in SUA, ca preot la parohia "Sfantul Nicolae" din New York. Avea 75 de ani. Dar harul sfant ii dadea parca o tinerete vesnica. Misiunea sa era sa-i invete pe romani cum se pastreaza credinta si sa cladeasca locuri unde crestinii ortodocsi sa-l afle pe Domnul. Cu ajutorul crestinilor din Queens cumpara un loc pentru biserica si incepe sa-l inzestreze cu cele cerute. Lucrarea, durata in sase ani, costa 85 000 de dolari, suma stransa de "bunii crestini romani din zona". Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Victorin a sfintit biserica la 9 decembrie 1984 si de atunci el mereu revenea aici cu daruri apostolice si cu dragoste parinteasca fata de credinciosii acestei parohii (Arhiepiscopul Victorin a murit in iulie 2001).