SF IOAN GURA DE AUR - OMILIA A NOUA
Despre pocainta. Catre cei ce pleaca de la Sfanta
Liturghie...
Dupa cum semanatorii n-au nici un folos daca arunca semintele
pe cale, tot asa si noi n-avem vreun folos de pe urma numelui de crestin
daca faptele noastre nu sunt pe masura numelui. Iar daca vreti, am sa
va aduc martor de credinta pe Iacov, fratele Domnului, care zice: "Credinta
fara fapte este moarta”.
Este deci nevoie de fapte; fara de ele nici numele de crestin nu ne
poate fi de folos. Sa nu te minunezi! Spune-mi, te rog, este de vreun
folos soldatul care sta in armata, dar nu-i vrednic de armata si nu
lupta pentru imparatul care il hraneste? Ar fi, poate, mai bine sa nu
stea in armata decat sa batjocoreasca cinstea imparatului. Asa si cu
crestinii. Fiu merita, oare, sa fie pedepsiti cand nu lupta pentru imparatul
lor? Dar pentru ce spun: cand nu lupta pentru imparatul lor? Faca Dumnezeu
sa lupte pentru sufletele lor!
- Dar cum pot, mi se poate spune, sa fiu in lume, inconjurat
de treburi, sa slujesc imparatului si sa ma mantuiesc?
- Ce spui, omule? Vrei sa-ti spun pe scurt ca nu locul
te mantuie, ci purtarea si vointei?
Adam era in Rai, ca intr-un port, si s-a inecat;
Lot era in Sodoma, ca pe mare, si s-a mantuit;
Iov statea pe gunoi si s-a indreptatit,
iar Saul era in mijlocul bogatiilor si si-a pierdut imparatia -si pe
cea de aici, si pe cea de dincolo. Nu te poti apara spunand: "Nu
pot sa fiu si in lume, inconjurat de treburi, si sa ma si mantuiesc".
Stii de unde ne vine acest gand?
De acolo ca nu ne rugam des si nici nu venim des la biserica. Oare,
nu vedeti pe cei care vor sa primeasca dregatorii de la imparatul pamantesc,
cum staruiesc si cum pun pe altii sa intervina ca sa dobandeasca ce
doresc? Aceste cuvinte le spun celor ce pleaca de la dumnezeiestile
slujbe si celor care se pun la sfat si palavragesc in timpul infricosatoarei
si Sfintei Liturghii.
Ce faci, omule? N-ai fagaduit zicand: 'Avem catre Domnul", cand
preotul a spus: "Sus sa avem mintea si inimile"? Nu ti-e teama,
nu te rusinezi sa fii gasit mincinos in acel ceas infricosator?
Vai, ce minune! Masa cea de taina este pregatita, Mielul
lui Dumnezeu este junghiat pentru tine, preotul se nevoieste pentru
tine, foc duhovnicesc izvoraste din preacurata Masa, Heruvimii stau
imprejur, Serafimii, care cu sase aripi isi acopera fetele, zboara pe
deasupra, toate Puterile cele netrupesti impreuna cu preotul se roaga
pentru tine, focul cel duhovnicesc se pogoara, Sange curge din preacurata
coasta in potir spre curatirea ta, si tu nu te infricosezi, nu rosesti
ca esti gasit mincinos in acest infricosator ceas?
Ai o suta saizeci si opt de ore pe saptamana; si din acestea Dumnezeu
Si-a oprit pentru El numai o singura ora; si cheltuiesti si aceasta
ora in treburi lumesti, in glume, in discutii! Cu ce indraznire, deci,
te mai apropii de Sfintele Taine? Ai indrazni, oare, sa pui mana pe
pulpana hainei imparatului pamantesc, daca ti-ar fi mana plina de murdarie?
Nicidecum!
Sa nu socotesti ca este paine, nici ca este vin ceea ce vezi! Ca nu
se dau afara ca celelalte mancari. Fereasca Dumnezeu! Sa nu gandesti
asa! Ci, dupa cum ceara unindu-se cu focul nu pierde nimic si nimic
nu prisoseste, tot asa socoteste si aici! Sfintele Taine intra in fiinta
trupului. De aceea, cand ne apropiem sa ne impartasim, sa nu socotim
ca ne impartasim cu dumnezeiescul Trup ca din mana unui om, ci sa socotim
ca ne impartasim cu dumnezeiescul Trup ca din clestele de foc al Serafimilor,
pe care 1-a vazut Isaia; iar cu dumnezeiescul Sange asa sa ne impartasim,
ca si cum am atinge cu buzele dumnezeiasca si preacurata coasta a lui
Hristos.
Asadar, fratilor, sa nu plecam din biserica in timpul Sfintei Liturghii;
si iarasi, cand suntem in biserica, sa nu stam de vorba.
Sa stam cu frica si cu cutremur, cu ochii plecati in jos, dar cu sufletul
ridicat in sus.
Sa suspinam, fara sa ni se auda glasul, dar cu inima sa ne bucuram.
Oare, nu vedeti cat de nemiscati stau cei ce sunt langa imparatul acesta
pamantesc, trecator si muritor?
Nu scot o vorba, nu se clintesc, nu arunca ochii ici si colo, ci stau
infricosati si plini de cutremur. Ia pilda de la ei, omule, si te rog
sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu asa cum te-ai duce inaintea imparatului
celui pamantesc. Dar trebuie sa te infatisezi cu mult mai multa frica
inaintea imparatului celui ceresc. Acestea vi le-am spus adeseori si
nu voi inceta a vi le spune, pana ce nu voi vedea ca v-ati indreptat.
Cand intram in biserica, sa intram cum se cuvine lui Dumnezeu. Sa nu
avem in suflet dor de razbunare, ca nu cumva rugandu-ne, cand spunem:
"iarta-ne noua, precum si noi iertam gresitilor nostri", sa
ne rugam impotriva noastra.
Infricosatoare sunt cuvintele acestea! Cel ce le rosteste, aproape ca
striga asa lui Dumnezeu: "Am iertat, Stapane, iarta-ma! Am dezlegat,
dezleaga-ma! Le-am lasat, lasa-mi-le! Daca le-am tinut, tine-mi-le!
Daca n-am iertat vecinului pacatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale
mele. Cu masura cu care am masurat, masoara-mi si Tu mie!".
Stiindu-le dar pe toate acestea, gandindu-ne la ziua cea infricosatoare
a Judecatii, la focul iadului si la muncile cele infricosatoare de acolo,
sa ne intoarcem de pe calea noastra cea ratacita. Va veni vremea cand
teatrul lumii acesteia se va risipi. Atunci nu mai putem lupta; dupa
trecerea acestei vieti, nu mai putem negutatori; dupa ce s-a inchis
stadionul, nu mai putem fi incununati.
Timpul de acum e timp de pocainta; acela, de judecata! Timpul de acum
e timpul luptelor; acela, al cununilor! Timpul de acum e timp de osteneala;
acela, de odihna! Timpul de acum e timp de munca; acela, de rasplata!
Desteptati-va, va rog, desteptati-va si sa ascultam cu ravna cele spuse!
Am trait cu trupul, sa traim si cu duhul!
Am trait in placeri, sa. traim si in fapte de virtute!
Am trait in trandavie, sa traim si in pocainta! "Pentru ce te trufesti,
tina si cenusa?”. Pentru ce te mandresti, omule? Pentru ce te
falesti? Ce nadajduiesti de la slava lumii si de la bogatie?
Sa ne ducem la morminte, va rog, si sa vedem tainele de acolo. Sa vedem
pe om descompus, oasele roase, trupurile putrezite. Daca esti intelept,
priveste! Daca esti priceput, spune-mi: Cine e imparatul, cine e ostasul?
Cine e stapanul, cine e robul? Cine e inteleptul, cine e neinteleptul?
Unde-i frumusetea tineretii? Unde-i fata cea frumoasa? Unde-s ochii
cei stralucitori? Unde-i nasul cel bine intocmit? Unde-s buzele cele
arzatoare? Unde-i frumusetea obrajilor? Unde-i fruntea cea luminoasa?
Nu-s toate praf? Nu-s toate cenusa? Nu-s toate pulbere? Nu-s toate putreziciune?
Gandindu-ne la acestea, fratilor, si aducandu-ne aminte de ziua noastra
cea din urma, sa ne intoarcem, cat mai avem timp, de pe calea noastra
cea ratacita. Am fost cumparati cu Sange scump. Pentru aceasta Dumnezeu
pe pamant S-a aratat. Pentru tine, omule, Dumnezeu pe pamant S-a aratat
si nu avea unde sa-Si plece capul.
Vai, ce minune ! Judecatorul vine sa fie judecat pentru cei vinovati!
Viata gusta moarte! Creatorul este palmuit de creatura! Cel ce nu poate
fi privit de Serafimi este scuipat de rob, gusta otet si fiere, este
impuns cu sulita, este pus in mormant! Si tu, spune-mi, te trandavesti,
dormi, dai din umeri cu dispret, omule? Nu stii ca, de ti-ai varsa sangele
tau pentru EL nici asa n-ai facut ce erai dator sa faci.
Ca altul e sangele Stapanului, si altul sangele robului ! Pocaieste-te
si intoarce-te inainte de iesirea sufletului, ca nu cumva sa vina moartea
si tot leacul pocaintei sa fie fara de folos. Ca aici, pe pamant, are
putere pocainta; si numai aici; in iad n-are nici o putere.
Sa cautam pe Domnul, cat avem timp! Sa facem binele ca sa scapam de
iadul cel fara de sfarsit ce va sa fie si sa ne invrednicim de imparatia
cerurilor, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,
Caruia slava si puterea in vecii vecilor. Amin.
